Subiecte oral,
tip II: Evidentiaza rolul elementelor de
compozitie intr-un text
poetic studiat apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente
dintre urmatoarele: titlu, secvente poetice, motiv poetic, laitmotiv,
relatii de opozitie/simetrie).
Simbolismul este un curent literar modernist, aparut ca o reactie
impotriva poeziei retorice a romanticilor si a impersonalitatii reci a
pernasienilor.
Un reprezentant de
seama in literatura romana este George Bacovia. Universul liric al sau
are la baza teme si motive specifice liricii simboliste, precum motivul
singuratatii, izolarea, inadaptabilitatea, instrainarea, moartea,
dorinta de evadare, uratul, plictisul, culorile cu rolul de a sugera o
stare sufleteasca.
Reprezentativa este
poezia „Plumb”, plasata la inceputul volumului de debut. Aceasta face
parte din prima etapa de creatie bacoviana si este considerata o arta
poetica.
Titlul
reprezinta denumirea data unei creatii, elementul de identificare al
operei indicand sugestiv sau rezumativ continutul acesteia. Elementul
central al poeziei este cuvantul „plumb”. Acesta este un metal cu
densitate mare, astfel greutatea lui sugereaza apasarea sufleteasca, iat
culoarea gri trimite la starea de angoasa. Prin sonoritatea sa, si anume
o singura vocala, „u”, asezata in centrul cuvantului semnifica un
univers inchis, fara posibilitatea de evadare, al cavoului.
Motivul poetic
este un concept folosit in compozitia unei opere literare si are rolul
de a ajuta la conturarea temei intr-un text. Acesta poate fi obiect, un
numar simbolic, un spatiu.
Motivul mortii
este reprezentativ pentru poezia „Plumb” si este intalnit in incipit
prin acumularea elementelor de recuzita mortuara precum „sicrie de
plumb”, „flori de plumb”, „funerar vesmant”. Acestea nu trimit doar la
ideea de moarte, ci si la conditia mizera a omului.
Elementele cadrului
exterior „cavou”, „sicriu”, „vant” din prima strofa creeaza o atmosfera
apasatoare, de solitudine.
Repetarea epitetului
„de plumb” are multiple sugestii (cromatica, fizica – de mohorat),
insistand asupra existentei anoste, lipsita de transcendenta sau de
posibilitatea inaltarii. Astfel frumusetea florilor se transforma in
impietrire, in cenusiu.
Strofa a II-a
contureaza o realitate interioara unde sentimentul iubirii inaltatoare
al cuplului fericit este demitizat, concretizat in metafora simbol
„dormea intors amorul meu de plumb”. Este prezenta
aceeasi atitudine de izolare si de frig interior prin sintagmele „stam
singur langa mort ... si era frig ... ”.
Metafora „aripile de
plumb” presupune zborul in jos, o incercare de a se salva din lumea in
care este prizonier. Apare astfel si motivul singuratatii, caci
poetul de simte parasit de fiinta iubita. Somnul intors este
un somn al mortii, iar sentimentul erotic se contamineaza de atributele
fizice ale plumbului, de depresie. Iubirea nu este o posibilitate de
comunicare cu celalalt, de iesire din spatiul captivitatii.
Laitmotivul
reprezinta un vers sau o formula care se repeta, un element tematic
dominant. Cuvantul „plumb” este laitmotivul poeziei, simbolul central.
Toate componentele cadrului exterior au caracteristicile acestuia, sunt
grele, apasatoare. Acesta genereaza o muzicalitate interioara dezolanta
prin alternanata sonor-surd. Prin atmosfera, folosirea sugestiei, muzicalitate, simboluri
si
corespondenta, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen,
poezia „Plumb” se incadreaza in estetica simbolista.
Ajutati la construirea acestei enciclopedii! Trimiteti referatul, eseul, poza sau orice alt material la office@roenciclopedia.ro! Pentru mai multe informatii vizitati rubrica T&C | Tradu un articol
