Pinguinii adelie (Pygoscelis adeliae)

Fig.1: Pinguinul adelie

...Sumar Istoric Zona geografica Caracteristici fizice Hranirea Reproducerea Comportamentul Habitatul Prădătorii Importanta

I. Istoric

Pinguinul adelie (lat. Pygoscelis adeliae) este o pasăre carenată aseriformă marină din familia spheniscidae, ordinul sphenisciformes, cu aripile scurte improprii pentru zbor servind ca înotătoare, ciocul proeminent şi picioarele palmate (degetele anterioare sunt unite printr-o membrană înotătoare) situate la extremitatea posterioară a trunchiului. Denumirea "Adelie" provine de la numele soţiei exploratorului francez Dumont d'Urville (1790-1842), deoarece după spusele sale aceasta era la fel de graţioasă precum acest pinguin. Populaţia totală este de 2-2,6 milioane de perechi. Este cel mai mic şi cel mai studiat.

Fig.2: Pinguinii adelie - Distributie

II. Zona geografică

Se întâlnesc în zona rece a emisferei sudice formată din Antartica şi insulele apropiate acesteia. În imaginea alăturată este prezentată distribuţia pe glob a pinguinilor adelie.

III. Caracteristici fizice

Sunt considerate păsări elegante şi amuzante. Au penaj deşi nu pot să zboare. Nu se cunoaşte durata de viaţă a acestor pinguini datorită zonei extrem de reci în care trăiesc şi care a împiedicat cercetarea lor amănunţită. Totuşi se aproximează ca fiind în jur de 20 de ani. Pinguinul adelie este micuţ faţă de pinguinul regal. Prezintă cunoscutul frac "pufos", un strat de pene scurte care alături de stratul de grăsime protejează corpul de ger. Ei stochează mari cantităţi de energie sub formă de ţesut adipos şi pot trăi mult timp fără să se hrănească.

Capul este de culoare neagră, iar în jurul ochiului are un cerc alb, semn distinctiv pentru această specie. Se deosebesc de rudele lor şi prin  penele de la baza cozii. Aceasta este mai lungă decât la ceilalţi pinguini. Văzul şi limbajul sunt bine dezvoltate. Lăbuţele sunt de culoare rozalie şi îi ajută la înot. Sunt foarte buni înotători, rapizi, şi se pot scufunda până la 20 (sau chiar 50) de metri adâncime. Cântăresc 4-5 kg şi au o lungime de 60-70 cm.

IV. Hrănirea

Consumă peşti mici şi cefalopode (mai ales specia Euphausia superba), iar mai rar lichieni sau insecte. Acest pinguin se hrăneşte noaptea.

V. Reproducerea

Sezonul de împerechere este în septembrie când aceştia formează colonii. Ajung la maturitatea sexuală la 8 ani. Ei îşi construiesc cuiburile sub forma unor mici adâncituri înconjurate de pietricele. Sunt foarte apropiate unul de altul şi se găsesc în zone cu vegetaţie polară bogată, uneori în vecinătatea aşezărilor omeneşti deoarece majoritatea teritoriului pe care trăiesc este acoperit de gheaţă. Femela depune 2 ouă. Primul ou este mai mare decât al doilea. Acestea fie sunt maronii, fie verzui. După 30-45 de zile puii ies din ouă. Cel care iese primul este hrănit mai întâi, acest lucru ducând la o diferenţă de greutate între cei doi nou născuţi. Această diferenţă rămâne până ce primul pui se duce în ocean să se hrănească. Atunci celui mai mic femela îi dă o cantitate mai mare de hrană. Fiecare mamă îşi recunoaşte puiul după strigăt.

Ouălele sunt clocite atât de mascul cât şi de femelă. În această perioadă adulţii nu se hrănesc. Masculul poate produce lapte pentru pui care provine din esofag (numit şi "lapte de urgenţă"). Cu acesta îi poate alăpta 2 săptămâni.

VI. Comportamentul

Sunt animale sociabile. Trăiesc în comunităţi de mii de exemplare. Pinguinii adelie îşi apără nu doar cuiburile ci şi colonia. Această specie se deplasează repede pe gheaţă alunecând pe burtă şi folosindu-şi aripile şi picioarele pentru a atinge o viteză mai mare. Îşi păstrează partenerii în fiecare an, deci cuplurile rămân neschimbate, cu alte cuvinte ei sunt monogami.

VII. Habitatul

Fig.3: Pinguinii adelie

Trăiesc în mediul antarctic, caracterizat prin gheaţă şi oaze antarctice. Iarna temperatura poate fi în medie -10ºC sau poate să scadă sub -40ºC. Polul Sud este şi "polul frigului" deoarece temperatura poate ajunge la -90ºC. Precipitaţiile sunt 100-200 mm/an, atmosfera fiind săracă în vapori de apă. De asemeni apar ciclonii. Singurele forme de viaţă sunt bacteriile, iar pe fâşiile fără gheaţă se întâlnesc plante primitive (muşchi). Însă oceanul este bogat în resurse, fitoplanctonul şi zooplanctonul sunt abundente, cel din urmă fiind hrană pentru pinguini, foci, balene. Adelie îşi petrec majoritatea timpului în apropierea oceanului, în locuri stâncoase, prielnice pentru construirea cuiburilor.

VIII. Prădătorii

Cel mai mare pericol este reprezentat de leoparzii de mare care se hrănesc cu orice specie de pinguini, dar mai ales cu cei Adelie. Aceştia se ascund sub terasele de gheaţă şi înşfacă pinguinii din apropiere sau pe cei care se pregătesc să sară în apă.

IX. Importanţa

Aspecte pozitive: carnea şi ouălele.

Aspecte negative: nu se cunosc.

Bibliografie:

"Atlas magazin", Anul V, Nr. 1 (29), Ianuarie 1999

"Atlas magazin", Anul IV, Nr. 12 (28), Ianuarie 1998

Almanah Cugetatorii magazin, 1996

Economie, clasa X-XI, Editura Economica, Autori: Ilie Gavrila, Dan Nitescu,  Paul Tanase Ghita, Constantin Popescu

Manuale biologie

Almanah animale, 2002

Completeaza acest articol

Top | Pasari | Index

Daca doriti sa citati aceasta pagina in alte publicatii web sau reviste (nu mai mult de 10 randuri) trebuie sa mentionati sursa: "roEnciclopedia - prima enciclopedie romana online, Animale, Pinguinii adelie, ©2002-2007, conceputa de Ioana Radu, http://www.roenciclopedia.ro" si sa trimiteti un e-mail la adresa office@roenciclopedia.ro care contine locul unde a fost publicat articolul dumneavoastra.