Modernitatea unui roman studiat

Camil Petrescu a innoit romanul interbelic romanesc prin sincronizare cu literatura unuversala. Una dintre capodoperele sale este romanul modern de tip subiectiv "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi". Trasaturile acestuia sunt: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii.

Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativa^(1*) fiind subiectiva si unica. Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana a-III-a (specific romanului traditional, obiectiv) sunt inlocuite in romanul modern de tip subiectiv, prin naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna (viziunea "impreuna cu"). Naratiunea la persoana I presupune existenta unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului si al personajului). Punctul de vedere unuic si subiectiv al personajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele tot atat cat stie si personajul princicpal.

Situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Prin monolog interior Stefan Gheorghidiu analizeaza, alternand sau interferand, aspecte ale planului interior (trairi, sentimente, reflectii) si ale planului exterior (fapte, tipuri umane).

Subiectul este realizat cu ajutorul unui artificiu compozitional: actiunea primului capitol, "La Piatra Craiului in munte", este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire). In primavara anului 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat in presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de iubirea lui cu Ela.

Acestia se casatoresc traind modest, dar fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache. Ela se impsica in discutii despre bani, lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund: "As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare". Mai mult, spre deosebire de sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena, la care noul statut social al familiei ii ofera acces.Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, culminand cu excursia de la Odobesti, dar se impaca.

Inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului. Acesta reprezinta a doua experienta in planul cunoasterii esentiale, iar "Absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii". Imaginea razboilui e demitizata: "Daca istoria e interesata de marile batalii, romanul reflecta mai curand aspectele neglijate si neglijabile ale razboilui: frigul, durerile de stomac, intamplarile comice si absurde conteaza mai mult pentru un romancier, sunt adica mai autentice, decat planul complet al bataliei".

Capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" ilustreza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea. Drama colectiva pune in umbra drama individuala a iubirii. Stefan Gheorghidiu, personajul narator, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest sens, Ela este cel mai "misterios" personaj, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului-narator. De aceea cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei, sau daca e mai degraba superficiala, decat spirituala "Nu Ela se schimba (poate doar superficial, dupa casatorie), ci felul in care o vede Stefan. In acest caz putem afirma ca singurele evenimente veritabile nu sunt acelea obiective, ci acelea din constiinta lui Gheorghidiu. Numai pe acestea le putem povesti fara riscul de a gresi".

Citatul "Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce in registreza simturile mele, ceea ce gandesc eu..." reprezinta izvorul autenticitatii petresciene, astfel stilul anticalofil sustine autenticitatea limbajului, scriitorl refuzand efectul de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian. De aceea banalizeaza obiectul si limbajul in care se poarta discutia de la popota respingand teatralizarea, mimetica sau falsul. De asemenea autorul subliniaza detalii ale razboiului considerate neimportante de istorie, precum durerile de stomac sau frigul "ceea ce inregistreaza simturile mele".

"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman de tip subiectiv, avand drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva, naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.

(1*) Perspectiva narativa: este un concept operational cerut des in subiectele de bacalaureat. Se refera la perceperea de catre un subiect (narator sau personaj) a lumii sau universului fictional prezent in text, cu alte cuvinte relatia care se stabileste intre cel care povesteste si povestire. astfel naratorul poate fi omniscient si omniprezent, personaj-narator, narator "martor" sau naratiune la persoana I si a III-a.

Modernitatea unui roman studiat

("Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu)