Poet al toamnelor dezolante, al iernilor care dau sentimentul sfarsitului
de lume, al verilor toride cand cadavrele intra in putrefactie, George
Bcovia nu este un simbolist de scoala, programatic pentru ca cel mai
adesea poeziile lui contin atmosfera liricii expresioniste.
Poemul "Lacustra" face parte din volumul de debut
"Plumb".
Despre George Bacovia...
(1881-1957)
George Bacovia este unul dintre reprezentanţii simbolismului romanesc.
Universul sau liric are la baza motive precum singurătatea sau solitudine apasatoare ("Plumb"), sentimentul inadaptarii, dorinţa de evadare.
Cadrul natural este trist şi dezolant dominat de ploaie, ninsoare, îngheţul sau dezintegrarea întregii materii. Ca referinţa este "Amurg de iarna" unde totul este îngheţat ăi lipsit de viaţa sau "Lacustra" unde ploaia domina peisajul şi ilustreaza moartea universului.
Alte motive sunt: lumea oraşului, depresia, moartea ca o senzaţie de eliberare de greutaţile vieţii. Iubirea apare diferit în oprele lui Bacovia ăi anume îmbraca forma refugiului.
Lacustra desemneaza o locuinta
arhaica constituita ca un refugiu al omului primitiv din calea animalelor
salbatice. In poem aceasta devine simbolul unui spatiu de refugiu spritual
al eului liric.
Poemul "Lacustra"
este alcatuit din patru strofe plasate intr-o structura simetrica,
inchisa, deoarece strofa initiala este reluata
in final avand modificat
doar versul al doilea.
Cuprinde metafora universului contaminat de caderea obsesiva a ploii.
Sugestiv in acest sens este adjectivul cu valoare cantitativa asociat unui
substantiv cu valoare temporala "de atatea nopti". Verbul la timpul prezent creeaza o imgine auditiva
continua, iar cele la modul gerunziu "plouand", "plangand" formeaza o
aliteratie sugestiva pentru starea obsesiva. Punctele de suspensie marcheaza grafic in "Lacustra" prelungirea
senzatiilor care trec din realitatea exterioara in lumea interioara "Sunt
singur si ma duce un gand / Spre locuintele lacustre". Acest ultim vers se
constituie ca un laimotiv simbolist, spatiu de refugiu al eului liric care
incearca in zadar sa evadeze din starea solitudinii implacabile.
In strofa a II-a se face trecerea
la o realitate interioara a somnului care ar fi trebuit sa fie odihnitor,
compensatoriu, dar care se converteste la valoarea de cosmar. Starea de
incertitudine, de nesiguranta din "Lacustra" e reflectata in folosirea adverbului
modalizator "parca" si a verbului "mi se pare". Versul "Tresar prin somn
si mi se pare" surprinde
reactia nevrotica, depresiva a eului liric care simte cum lumea visului
este invadata de prezenta obsesiva a acvaticului, iar "podul de la mal"
sugereaza imposibilitatea delimitarii realitatii interioare de cea
exterioara.
Metafora "Un gol istoric se
intinde / Pe aceleasi vremuri ma gasesc" marcheaza izolarea, claustrarea
eului liric nu doar in spatiu ci si in timp. Durata temporala nu mai
presupune devenire, trecut si viitor, este stare de prizonierat
intr-un
prezent coplesitor. Imaginea tactila din versurile "si simt cum de
atata ploaie/Pilotii grei se prabusesc" arata destramarea iluziei ca eul
liric ar putea evada din aceasta obsesie a acvaticului. Sentimentul
dominant al singuratatii implacabile resimtita nevrotic este accentuat
prin reluarea strofei initiale in final avand doar cel de-al doilea vers
modificat "tot tresarind, tot asteptand".
Adverbul repetitiv "tot", verbele la gerunziu
si punctele de suspensie
marcheaza continuitatea acestor senzatii dincolo de limitele realului. Poezia "lacustra" contureaza un
univers alienat in care omul modern se simte coplesit de sentimentul
destramarii acestei lumi invadate de nesiguranta.
Ajutati la construirea acestei enciclopedii! Trimiteti referatul, eseul, poza sau orice alt material la office@roenciclopedia.ro! Pentru mai multe informatii vizitati rubrica T&C | Tradu un articol
