Mircea Eliade a fost unul dintrei cei mai importanti istorici ai religiilor. De asemenea a mai fost si etnolog, dramaturg,
sociolog, nuvelist si romancier. Proza sa marcheaza o noua varsta a fantasticului, fiind impregnata de spirit contemporan.
In nuvela se imbina doua planuri: planul sacru (fantastic, imaginar) si planul profan (real). Planul sacru reprezinta ceea ce se petrece pe domeniul tigancilor, unde
exista fiinte initiate. Planul profan reprezinta realitatea obisnuita, exterioara, de zi cu zi.
Accentul autorului cade pe caldura torida (element fantastic) care face trecerea de la planul real la cel sacru,
imaginar. Personajul principal, profesorul de muzica Gavrilescu, se urca in tramvai pentru a merge acasa. El intra in vorba cu persoanele din tramvai. De aici reiese o prima trasatura a eroului, dorinta de a comunica.
Tramvaiul trece pe langa casa unor tiganci, vestite ca fiind malefice, iar locul unde traiau era stiut drept un loc rau famat (asta ii atrage atentia si mai ales umbra deasa a nucilor din curte). Profesorul
isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri in casa unei eleve si coboara din tramvai. Doborat de caldura el se opreste pe o banca, in apropierea casei tigancilor. Tramvaiul trece pe langa el, iar acesta il lasa sa plece fara a urca in el, fapt care demonstreaza zapuseala de afara si face trecerea de la planul real la cel imaginar.
Gacrilescu se hotaraste sa mearga pe jos. Ajunge in fata casei tigancilor. Acesta repeta de trei ori "prea tarziu" atunci cand pierde si cel de-al doilea tramvai. Mana destinului il indeamna si intre la tiganci. El este ademenit de umbra nucilor si starea lui de spirit se schimba atunci cand ata la umbra lor.
La intrare statea o baba care ii ofera trei fete: o tiganca, o evreica si o grecoaica, pe care trebuie sa le ghiceasca in schimbul a 300 de lei. Simbolul babei: cainele cu doua capete sau cerberul care pazea intrearea in infern, Hades (din mitologia greaca). Cand intra baba il intreaba cat e ceasul, de aici putem deduce ca la tiginci timpul are alta acceptiune.
Cand se indreapta spre camera unde se aflau cele trei fete, dupa ce intra in planul sacru, eroul isi aduce aminte de Hildegard, o nemtoaica pe care o iubise cu douazeci de ani in urma. Prin rememorare revine la drama, la tragedia vietii sale. Este obsedat de esecul in dragoste, de faptul ca nu e cu Hildegard.
Ajuns fata in fata cu trei femei, acestea ii cer sa le ghiceasca pe fiecare. Acesta nu reseste sa ghiceasca nici are-i tiganca sau evreica sau grecoaica. Ca pedeapsa il introduc intr-un dans, ca un ritual: o hora a ielelor. Fetele reprezinta cele trei ursitoare, asemeni
mitologiei grecesti. Gavrilescu, continua sa isi aminteasca de Hildegard, iubirea din trecut si sa le povesteasca fetelor. Eroul se rataceste in trecut. Tot ceea ce se petrece in casa acestora poate fi o posibila initiere, dar datorita fricii sale si a faptului ca s-a ratacit in trecut, acesta nu e apa de initiere.
Motivul labirintului apare atunci cand fetele dispar si Gavrilescu ramane singur in camera obscura. El se zbate sa iasa. Se afla intr-un labirint printre paravane si oglinza. Labirintul este un motiv obisnuit la Eliade, fiind de asemenea un motiv mitologic grec de initiere,
in lumea mortilor. Gavrilescu nu reseste sa iasa din labirint. Caldura revine si este un factor esential. Drumul de la intuneric la lumina, reprezinta triumful spiritualului asupra materialului, dar si al velniciei asupra perisabilului. Draperia este o premonitie a mortii. Aceasta il strange din toate partile, il sugruma. Se petrec lucruri iesite din comun. Naucit el
pleaca de la casa tigancilor pentru a-si lua servieta uitata la o eleva. Iese din planul sacru si revine in cel profan. In jurul lui se petrec numai lucruri stranii: banii pe care ii avea in portofel se devalorizeaza, pretul biletului se dublase in aceeasi zi. Ajuns la casa Otiliei unde uitase partiturile, chia in acea
zi, afla ca aceasta se maritase si plecase din acea casa. Ajuns acasa cheile de la usa nu i se mai potrivesc, afla ca altcineva locuieste acolo. Intra intr-un bar si afla ca sotia lui plecase in Germania, dupa ce l-a cautat. Trecerea brusca din planul sacru in cel profan: trecusera 12 ani. In planul sacru trecusera trei ore pe cand in planul profan trecusera
doisprezece ani. Actiunea nuvelei se desfasoara pe parcursul a doisprezece ani, ceea ce echivaleaza cu un an cosmic.
Gavrilescu realizeaza ca nu mai are nimic in comun cu lumea reala, nu se mai incadreaza, si hotaraste sa se intoarca, sa afle ce s-a intamplat. Pe drum Gavrilescu se intalneste cu un birjar, care il pofteste in caruta, dar el nu urca deoarece nu avea bani.
Semnificatia birjarului: acest barbat fusese in tinerete dricar. Ii traversa pe cei morti de pe taramul acesta pe celalalt. Este un mesager al mortii.
Intra, baba ii cere o suta de lei spunandu-i ca este treaza doar nemtoaica, care se afla la a saptea usa pe dreapta. Gavrilescu nu nimereste din prima cea de-a saptea usa. Baba il trimite
singur sa vada daca este initiat, capabil, dar el nu e pregatit. El intra in alta camera si o vede pe Hildegard la fel de tanara ca in urma cu douazeci de ani. Timpul nu trecuse peste ea, insa Gavrilescu apartine spatiului profan. Ii spune ca il astepta de mult.
Finalul nuvelei este drumul catre moarte. Cei doi pleaca din casa tigancilor, se urca in trasura ti pornesc spre o padure. Ii spune ca daca nu o auzea vorbind cu birjarul ar fi crezut ca viseaza. Hildegard spune ca toata viata e un vis. Trecerea pe celalalt taram a celor doi iubiti regasiti se face firesc, senin, ca intr-un vis. Nuvela
apare ca o alegorie a mortii, sau a trecerii spre moarte. Gavrilescu proiectat pe alte coordonate, rataceste, e confuz pentru ca nimereste in alta lume. Finalul este deschis, modern, dezvaluie semnificatia sacra a initierii eroului in moarte, prin recuperarea iubirii.
Ajutati la construirea acestei enciclopedii! Trimiteti referatul, eseul, poza sau orice alt material la office@roenciclopedia.ro! Pentru mai multe informatii vizitati rubrica T&C | Tradu un articol
