Dramaturg interbelic, Camil Petrescu reprezinta in literatura romana sincronizarea cu formele culturale ale occidentului. Piesele sale "Jocul ielelor", "Act venetian", "Danton" si "Suflete tari" ilustreaza specia dramei de idei.
Drama de idei consta in opzitia dintre costiinta eroului intelectual superior, intransigent care traieste in lumea ideilor abstracte, pure si situatia comuna. In constituirea conflictelor pieselor sale Camil Petrescu porneste de la propria conceptie
filozofica cea a noocratiei care este anterioara influentei fenomenologiei lui Husserl si intuitionismul lui Bersonian.
Autorul marturiseste ca drama a fost inceputa in 1916 ca urmare a unui proces de constiinta, de revolta interioara declansata de contrastul dintre luxul plimbarilor la sosea si a celebrelor batai cu
flori si oroarea luptei de la Verdun. O prima varianta a textului e incheiata in 1918 dar piesa va fi pusa-n scena abia dupa modificarile facute in 1946. A fost pastrat subiectul, tipurile de conflict dar ca element inovator actiunea a fost plasata in redactia ziarului "Dreptatea sociala" primind astfel conotatii politice.
Reprezinta o metafora a ideii de dreptate in absolut fiind implicit explicitata in structura jocul ielelor - jocul ideilor. Fiinte miraculoase, ielele, il vrajesc pe cel care le-a zarit determinandu-l sa le caute la nesfarsit si sa-si gaseasca moartea in dorinta gasirii absolutului.
Drama prezinta doua tipuri de conflicte: un conflict interior al lui Gelu Ruscanu care traieste dilema acceptarii compromisului
si intinarii ideii de dreptate absoluta si conflictul exterior dintre personajele principale si matusa sa Irena Maria Sinesti si apoi conflictul cu ministrul de justitie Serban Saru Sinesti.
Pentru inceput in redactia ziarului personajul principal e vizitat de matusa sa care-i dezvaluie adevarul despre sinucirderea tatalui sau care delapidase o
suma importanta de bani pusa la loc de Saru Sinesti care se ocupase si de partea materiala a educatiei lui Gelu. In fata acestor datorii morale eroul nu accepta compromosul, acela de a nu publica scrisoarea compromitatoare pentru ministrul justitiei Sarul Sinesti.
E vizitat mai apoi de Maria Sinesti care reprezentase in tinerete iubirea vietii lui. Casatorita acum cu Saru Sinesti, Maria dezvaluie o structura psihologica labila, e pe de o parte femeia josnica ce-l accepta pe Sarul Sinesti ca
sot, iar pe de alta parte femeia pura sufleteste care aspira la regasirea iubiii lui Gelu. Nici de data aceasta personajul nu accepta dezertarea de la ideea dreptatii absolute.
Ultima vizita e aceea a lui Serban Saru Sinesti care propune in schimbul scrisorii eliberarea
liderului socialist Petru Boruga. Acum dicteaza interesele partidului, Gelu Ruscanu fiind obligat de colegii sai sa accepte conditiile.
Cu o structura moderna drama dezvaluie secvente dramatice identice care se potenteaza reciproc: situatia compromitatoare a ministrului de justitie din Franta e aceeasi cu cea a lui Saru Sinesti dar se incheie astfel.
Sinuciderea tatalui lui Gelu isi are corespondent in final in insasi moartea eroului dictata de considerente mult mai inalte si anume
abdicarea de la ideea dreptatii absolute. Stilul camilpetrescian se remarca prin anticalofilism si abstractizarea conflictelor.
Ajutati la construirea acestei enciclopedii! Trimiteti referatul, eseul, poza sau orice alt material la office@roenciclopedia.ro! Pentru mai multe informatii vizitati rubrica T&C | Tradu un articol
