Poezia face parte din volumul "In dulcele stil clasic" aparut in 1970 si reprezinta trecerea la etapacreatiei de maturitate. Aceasta coordonata artistica se caracterizeaza prin intoarcerea autorului la traditia poetica.
Ilustreaza optiunea autorului pentru atingerea perfectiunii creatoare, stilul clasic fiind considerat un astfel de ideal. Determinantul "dulce" implica starea melancolica, nostalgica.
O constituie arta poetica ce surprinde conceptia autorului despre arta si menirea ei. Incadrata in estetica neomodernista, poezia se raporteaza la o intreaga traditie lirica pe care si-o asuma ca model.
Strofa I a poeziei "In dulcele stil clasic" deschide semnificatiile textului prin conturarea unor structuri de suprafata si a unor semnificatii metaforice prezente in structura de profunzime. Metafora centrala a poeziei "In dulcele stil clasic" devenita laitmotiv este
reprezentata de versul "Pasul tau de domnisoara". Semnificatia acestuia o constituie inspiratia poetica. Descendenta creatiei eminesciene se contureaza din evocarea inceputurilor literaturii, a greutatii scrisului in limba romana "Dinr-un bolovan coboara". Un alt moment in evolutia liricii romanesti este
sugerat prin referinta inter-textuala la creatia folclorica: "Dintr-o frunza verde, pala".
Debuteaza cu metafora "Dintr-o inserare-n seara" care asaza poezia romaneasca ca un reper esential al traditiei liricii romanesti. In versurile "Dintr-o pasare amara/Pasul tau de
domnisoara" apare exprimata dimensiunea tragica a existentei metafizice prin distrugerea raportului armonios eul liric - univers. Este invocata prin metafora "pasare amara" estetica modernista a lui Blaga sau Bacovia.
Incepand cu strofa a III-a perspectiva lirica se schimba facand aluzie doar la clipa revelatorie a inspiratiei, sugestiva in acest sens fiind repetitia "o secunda, o secunda" reprezinta reflectarea macrouniversului in microuniversul createi. Epitetul "roscata funda" sugereaza clipa privilegiata a creatiei, caracterizata prin efemeritate si suferinta.
Versul "Mai ramai cu mersul tau" devine expresia dorintei eului liric de a pastra aceasta revelatie a momentului creator. Timpanul devine astfel expresia perceptiei universului la nivel senzorial. Eul liric se
ipostaziaza in "In dulcele stil clasic" in "semizeu" si reprezinta conditia intermediara intre existenta comuna si cea a zeilor. Prin creatie el poate atinge eternitatea: epitetul
"blestemat" reflecta starea unui rau interior care macina fiinta creatorului caruia i-a fost dat sa cunoasca perfectiunea, dar apoi s-o piarda.
Versul "Stau intins si lung si zic" este sugestia atitudinii pasive a poetului care intelege ca arta adevarata este rezultatul nu doar al efortului creatorului, ci si al
inspiratiei. Sub impactul acestei stari universul insusi a primit dimensiuni restranse, sugestiva fiind hiperbola "soarele pitic".
"Pasul trece eu raman" sugereaza limitarea conditiei umane careia ii este dat sa cunoasca in absolut doar intr-un moment privilegiat, efemer. Omunl ramane un creator al microuniversului.
Ajutati la construirea acestei enciclopedii! Trimiteti referatul, eseul, poza sau orice alt material la office@roenciclopedia.ro! Pentru mai multe informatii vizitati rubrica T&C | Tradu un articol