Apa (mitologie) - roEnciclopedia: Enciclopedia romana

De-a lungul timpului acestui lichid miraculos i s-au atribuit numeroase semnificatii mistice. Cea mai cunoscuta este substanta care a dat nastere vietii. In iulie 1970, biologi renumiti s-au intrunit pentru a incerca sa determine cum si in ce conditii viata celulara a putut sa se nasca. Teza general admisa a fos cea a fizicienilor Oparin, D. Todericiu, Miler, Pavlovskaya si Fox: la inceputul erei terestre existau numai elemente minerale si gazoase: pamantul, marile si o atmosfera pe baza de oxigen, hidrogen, azot si carbon. Datorita descarcarilor electrice de foarte mare putere (furtuni) si tinand seama de mediul inconjurator: vulcani in eruptie, radioactivitate, raze ultraviolete, compusii bazici s-au creat spontan: aminoacizii (ADN, ARN), baze nucleice, zaharuri

apa in mitologie, semnificatii, acceptiuni

Fig.1: Apa - "Substanta care a dat viata"

simple. Aminoacizii sunt agentii vietii, dar n-au putut totusi lua nastere decat intr-un mediu apos, adica in apa oceanelor care era cu adevarat apa-mama. In alti termeni, se poate spune ca energia propagata in mediul chimic disponibil, constituit prin materialul planetar, a determinat aparitia moleculelor fundamentale ale vietii. Creatia proteinelor elementare a fost atunci punctul de plecare al unei organizari celulare din ce in ce mai complexe, cu ajungerea la veritabile proteine. Cei douazeci de aminoacizi ce se cunosc pot forma un numar infinit de structuri, in acelasi mod in care literele alfabetului pot forma un lant infinit de fraze. Un intreg univers poate decurge din el, cu conditia ca ei sa fie botezati de apa-mama. Aceasta teza nu raspunde la toate obiectiile ce s-ar putea formula, dar pare sa fie cea mai aproape de adevarul despre nasterea vietii terestre. Reiese din acest expozeu succint, ca inainte de acizii aminici (ADN si ARN) apa este sursa primordiala in care se manifesta viata. Savantii clasici si esoterici sunt de acord asupra acestui punct. Apa provenind din arkoza argilizata este deosebit de agresiva si se preteza la multiple "reincarnari" in multe roci mereu evolutive, dar se arata funesta pentru alimentarea celulelor vegetale si animale.

Din contra, apa provenind din garnituri si roci calcaroase si mai ales cea iesita din lave si bazalturi, contine principiul vital prin excelenta, principiu pe care fizicienii moderni il denumesc, in lipsa de ceva mai bun masa orbitala de legatura moleculara. In fizica fortele de coeziune sunt definite ca functie dar nu ca natura, adica ele sunt o imaterialitate reprezentata de simplul impact intre doi ioni de semn invers: H de o parte si OH de alta parte. Aceasta stare de lucruri a fos banuita, daca nu cunoscuta de alchimistii din toate timpurile si astfel piatra filozofala nu mai este un mit. In concluzie se pare ca cei doi cercetatori au gasit principiul marii opere visate de alchimisti, care nu are nici o legatura cu facerea aurului, dar ar avea cu secretul vietii. Apa-mama, sursa oricarei nasteri morti si reinvieri, s-ar afla deci la originea vietii ceea ce este in acord cu toate traditiile mitologice, mai ales cele ale botezului. Mai multe pe aceasta tema: polywater sau "apa anormala".

II. "Sange albastru"

O alta conceptie este expresia "sange albastru" care se presupune ca initial a insemnat ceva mult mai profund decat intelesul pe care il cunoastem noi astazi si anume sange nobil, de rege sau inalta clasa. Polul Nord era in timpurile preistorice mai cald decat astazi, datorita faptului ca planeta noastra se invartea, inainte de potop, in jurul unei axe situate perpendicular pe planul elipsei circumsolare, ceea ce facea ca anotimpurile sa fie pe atunci inexistente. Este stabilit cu precizie faptul ca Suedia si Norvegia au cunoscut o vegetatie de tip tropical, care constituie explicatia existentei astazi in aceste tari a ambrei galbene fosilizate, de origine rasinoasa, care se gaseste pe tarmurile Marii Baltice. In aceasta perioada se presupune ca au trait fiinte superioare, hiperboreeni, care erau diferiti de omul zilelor noastre, erau probabil extraterestrii care s-au asezat in nord (Peninsula Scandinavia) deoarece clima era asemanatoare cu cea de pe planeta lor, rece. Hiperboreenii au ramas in multele traditii legate de ei ca fiind foarte inalti, cu pielea alba si avand, printre alte caracteristici, ochii mari, albastrii si limpezi si parul blond deschis. Nu ne vine prea greu sa recunoastem imediat descrierea tipului ideal al rasei nordice, opus tipului brun sau negroid din regiunile sudice. Ei au fost numiti si "primii parinti". Acesti hiperboreeni extraterestri au fost deci, dupa traditiile initiatice transmise oral, intemeietorii rasei albe. Este de asemenea foarte posibil ca sangele acestor "primi parinti" sa nu fi fost rosu ca al nostru ci sa fi avut alta culoare, poate una apropiata de albastru, din cauza continutului bogat in gaz carbonic al atmosferei de pe planeta lor de origine si s-ar putea ca tocmai acestui fapt sa se datoreze si expresia "a avea sange albastru", desemnand apartenenta la nobilime. In realitate, ar fi vorba de descendeta din stramosi dintr-o rasa superioara. Dincolo de sensul figurat al expresiei "sange albastru" exista pe glob animale al caror sange are o culoare albastra, care este data de felul pigmentilor respiratori existenti in compozitia lui. Hemocianina (asa se numeste acest pigment) se gaseste dizolvata in sange la gasteropode, cefalopode, moluste, arahnide. Sangele acestor animale, avand hemocianina (care contine cupru), prin oxidare devine albastru. In stadiu de refacere este incolor.

III. Culoarea albastru

Numeroase semnificatii are si culoarea albastru. Dintre cele 30.000 de nuante coloristice care exista, omul cu ochi sanatosi poate deosebi mai bine de 180. Dintre toate acestea albastrul este culoarea preferata a oamenilor de pretutindeni. Psihologic daca aceasta este preferata spontan de o persoana denota echilibrul interior (sau care cauta echilibrul), inteleapta si prudenta. De asemeni poate insemna dorinta de a fi agreabil, cerebralitate, sensibiliate.

Pentru vechii chinezi albastrul era corespondentul ficatului, ochilor, lacrimilor fierei, aerului si lemnului. Zeita, asa numita Tora, "madona Tibetului" avea rezervata floarea albastra.

Albastrul de pe drapele si blazoane inseamna cerul, apa raurilor si a marilor care scalda tara respectiva. In acelasi timp, pentru altii, aceasta culoare reprezinta loialitatea, fideliatea si manierele alese. Pentru vechii egipteni, albastrul era culoarea cerului si a doliului, iar in imaginatia vechilor greci, Zeus, stapanul zeilor, purta o mantie albastra, semn al puterii.

IV. Apa din vis

In vis albastrul caracterizeaza o gandire pozitiva, optimism, sanatate, liniste si calm, sinceritate, pace, autocontrol. Apa in acest context are o alta semnificatie, este simbol al subconstientului. Daca apa este limpede denota sinceritate, liniste; daca este ocean sensibiliatete excesiva, trairi intense; daca este rece poate fi trezirea la realitate, intelegrea unor lucruri care nu au fost intelese pana atunci; senzatia de frig poate fi izolare si singuratate; clocotita, pasiuni periculoase.

V. Apa si creaturile fabuloase

Lumea marilor a dat nastere creaturilor fabuloase precum sirenele (femei jumatate peste si jumatate om care prin cantecul lor innebuneau marinarii si le scufundau corabiile), hidrele, Triton (regele marilor), monstrul din Loch Ness.

In literatura romana aceste creaturi sunt prezente in opere cu caracter fantastic precum "Vasiliscul si Aspida", "Lostrita". "Vasiliscul si Aspida" surprinde personajele supranaturale care provoaca omului suferinta din dragoste. Aici elementul fabulos al apelor este vasiliscul sau hidra (naparca, sarpe fabulos, cu solzi), cu trup de femeie si privire vrajita. "Lostrita" intruchipeaza mitul sirenei, ondinei, rusalcai, existente in folclorul indoeuropean. Devine simbolul absolut, regina pestilor din apele de munte. Este un peste pe care, in chip firesc,protagonistul povestirii nu-l prinde, deci un simbol care i se refuza. Acest lucru exprima dorinta omului de a atinge absolutul prin iubire, lucru de altfel imposibil caci omul si fiinta supranaturala apartin unor planuri diferite, nu sunt compatibile.

De asemeni in basmele populare hidra este apare cu 99 de capete. O alta forma a apei este "apa vie"/ "apa moarta" pe care eroii o beau pentru a-si recapata energia sau atunci cand au fost ucisi de balaur, pentru a invia ("Harap Alb"). "Fantana tineretii" conferea tinerete vesnica celui care o bea.

VI. Apa in literatura si semnificatiile ei

"La tiganci" de Mircea Eliade are in centru numeroase personaje fabuloase printre care Luntrasul Charon. El este inspirat din mitologia greaca si traverseaza raul Styx pentru a duce sufletele mortilor (celor doi indragostiti in cadrul operei) in lumea cealalta. Apa este aici element transcedental.

Apa apare si in simbolismul romanesc. Creatia artistica se realizeaza cu ajutorul sugestiei si a corespondentei. Reprezentantul acestui curent literar este George Bacovia. Apa domina in poezia "Lacustra", cadrul fiind marin, ploua, este trist si apasator si exprima starea de spirit a autorului, singuratatea. Se presupune a fi un loc unde eul liric se poate refugia de aceea si sugestia din titlu - lacustra (loc preistoric folosit pentru adapost).

VII. Semnificatii religioase

In crestinism este prezenta ca element care spala pacatele (in Biblie se mentioneaza ca pentru evrei era de mare importanta curatirea fizica dispunand de bai publice), principalul mod prin care ne putem initia (botezul), dar si ca element al genezei omul fiind creat din lut (pamant si apa). Potopul lui Noe din Biblie este apa a distrugerii, pentru a pedepsi omenirea pentru nelegiuirile facute.

VIII. Folclor

Numeroase zicale se leaga de natura sacra a apei si sunt menite sa dea invataturi de viata precum "Apa este singura bautura pentru un om intelept" sau "Abia cand seaca putul stim semnificatia apei"(Jean Giraudoux). Alta sintagma este "paharul pe jumatate plin" care ne imparte in pesimisti si optimisti.

Apa in mitologie

I. Substanta care a dat nastere vietii