Sitemap

Alexandru Lăpuşneanul (Comentariu)

I. Date generale

Nuvela "Alexandru Lăpuşneanul" scrisă de Costache Negruzzi face parte din volumul intitulat "Păcatele tinereţelor" din 1857 şi a fost publicată pentru prima oară în numărul inaugural al "Daciei literare" în 1840. Această operă aduce conscrarea creatorului în literatura română. George Călinescu afirma că dacă limba română  ar fi avut prestigiul unei limbi de circulaţie univerasală această operă ar fi fost tot atât de celebră ca şi "Hamlet" a lui Shakespeare.

II. Geneza

În realizarea acestei creaţii Costache Negruzzi s-a inspirat din "Letopiseţele Ţării Moldovei" ale lui Grigore Ureche şi Miron Costin.

III. Semnificaţia titlului

Alexandru Lăpuşneanul este personalitatea centrală a operei, un erou cu psihologie complexă care înţelege să guverneze ţara la modul absolutist. Întreaga acţiune a nuvelei se învârte în jurul acestui personaj conturându-i personalitatea folosind tehnica cioburilor de oglindă. Cuvintele acestuia sunt anticipative integrându-l într-un destin textual.

IV. Tema

Este de factură romantică având un subiect de inspiraţie istorică ce urmăreşte destinul excepţional al domnitorului Alexandru Lăpuşneanul.

V. Compoziţia

Nuvela e alcătuită din patru capitole precedate în mod sugestiv de motouri semnificative.

VI. Capitolul I

"Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu" ilustrează expoziţiunea nuvelei prezentând timpul, locul şi personajele participante la acţiune, astfel evenimentele se desfăşoară în Moldova în vremea celei de-a doua domnii a lui Lăpuşneanul. Cuvintele aparţin domnitorului care la întoarcerea în ţară cu dorinţa de a domni pentru a doua oară e întâmpinat de o delegaţie de boieri care transmite că ţara nici nu-l vrea nici nu-l iubeşte. Cu acest prilej eroul romantic de descendenţă excepţională "fost stolnicul Petre" acţionează în împrejurări excepţionale. El înfruntă voinţa poporului dovedind o tărie de caracter mai presus de decursul normal al elementelor naturii. Personajul e totodată şi un fin psiholog, un bun cunoscător al oamenilor caracterizând anticipativ pe fiecare dintre boierii delegaţiei. Astfel Spancioc e însufleţit de dragoste de ţară, Stoici e lipsit de maturitate, iar Moţoc "e învechit cu zile rele de prins a se ciocoi cu toţi domnii". Avertismentul dat lui Moţoc e premonitoriu şi se va împlini în capitolul al III-lea.

VII. Capitolul al II-lea

"Ai să dai samă doamnă" configurează intriga. Domnitorul guvernează în mod absolutist înţelegând să îngrădească pe boieri în drepturile lor. Crimele făcute provoacă nemulţumiri în rândurile acestora, astfel aceste cuvinte sunt adresate domniţei Ruxandra şi aparţin soţiei unui boier omorât. O scenă memorabilă a acestei opere e înfruntarea dintre Lăpuşneanul şi domniţa Ruxandra. Antiteza sporeşte caracterul romantic al nuvelei: Lăpuşneanul e crunt, diabolic, rece în timp ce Ruxandra e slabă, fricoasă, uşor influenţabilă.

VIII. Capitolul al III-lea

Se numeşte "Capul lui Moţoc vrem" şi cuprinde desfăşurarea acţiunii şi punctul culminant. Domnitorul îi invită pe boieri la biserică cu ocazia unui praznic. Acest episod e un pretext pentru evidenţierea în detaliu a obiceiurilor acelei vremi, a vestimentaţiei domnitorului şi a sărbătorii celebrată la palat. Prezentarea veridică a acestor elemente se circumscrie curentului realist. Spancioc şi Stroici intuiesc planul diabolic al eroului şi fug peste graniţă nu înainte de a rosti câteva cuvinte cu valoare de destin "ne vom vedea până a nu muri". Invitaţi la ospăţul de la palat Lăpuşneanul îşi va urma planul malefic ucigând cu sânge rece 47 de boieri din capetele cărora într-o apoteoză a dezumanizării va ridica o piramidă. Acesta va fi leacul de frică dat domniţei Ruxandra. Scena revoltei poporului surprinde faptul că personajul principal e şi un bun cunoscător al maselor populare astfel la un semn al domnitorului voinţa oamenilor se schimbă acceptând sacrificarea lui Moţoc. Replica rostită de aceştia "capul lui Moţoc vrem" constituie prima imagine a unei revolte colective din istoria literaturii române. Mulţimea acţionează la unison sinergic putând fi comparată cu cea din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu.

IX. Capitolul al IV-lea

"De mă voi scula pe mulţi am să popesc şi eu" cuprinde deznodământul. Suferind de febră tifoidă domnitorul se retrage la cetatea Hodinului pentru a fi mai aproape de duşmanii săi, Spancioc şi Stroici. Călugărit sub numele de Paisie acesta îşi revine din delir şi ameninţă cu moartea pe toţi cei care l-au călugărit. Sfătuită de Spancioc şi Stroici domniţa Ruxandra îşi otrăveşte soţul împlininde-se din nou un destin textual. Moartea lui Alexandru Lăpuşneanul e încadrată într-un timp şi spaţiu al letopiseţelor.