PreviousCategoriiNext
Previous ArticoleLast

Amurg de iarnă (de George Bacovia)

Imagini Amurg de iarnă (de George Bacovia)

Descarcă versiune PDF

 

I. Introducere

       George Bacovia este unul dintre reprezentanţii simbolismului românesc. Acesta este un curent literar modernist, apărut ca o reacţie împotriva poeziei retorice a romanticilor şi a impersonalităţii reci a parnasienilor. Este un poet cu statut special. Însingurat şi bolnav, Bacovia creează un univers liric introvertit utilizând motivele şi temele specifice simbolismului. Boala devine un rău universal, afectând iubirea, cerul, întregul cosmos. Lumea sa e strâmtă, închisă, imposibil de pătruns.

II. Tema

       Tema poeziei este solitudinea eului liric şi implicit dorinţa de evadare dintr-un univers pustiit şi mărginit.

III. Compoziţia

       Reflectă preocuparea autorului pentru simetrie şi muzicalitate, reliefată de laitmotivul "tăind orizontul diametral", dar şi de structura poeziei (două terţine), de măsura fixă a versurilor (zece silabe) şi rima îmbrăţişată.

IV. Strofa I

       Prima strofă a poeziei prezintă realitatea exterioară apăsătoare prin epitetul multiplu "sumbru, de metal". Apare şi sugestia morţii universului prin sintagma "amurg de iarnă", îngheţul cosmosului. Cadrul natural este trist şi dezolant. Ninsoarea are rezonanţă în sufletul poetului aducând monotonie şi frig lăuntric. Astfel, iarna bacoviană este infernală, domină întreaga lume şi aduce cu sine pierderea oricărei speranţe sau iluzii. Lipsa predicatului în primul vers generează abstractizarea şi concentrarea imaginilor vizuale care au rol de a sublinia atmosfera întunecată, rece. Vocala "u" repetată sugerează izolarea, captivitatea, ameninţarea morţii.

       Culorile care domină acest peisaj sunt albul, nonculoare, simbolizând pustiul şi griul care amplifică senzaţia de sufocare. Imaginile vizuale sunt concentrate ("câmpia albă", "imens rotund"), iar liniile de pauză indică prezentarea secvenţială. Lipsa cromaticii dă impresia de peisaj pustiit, dar şi de enorm. Acest lucru este subliniat de metafora "un imens rotund". Iluzia imensului este amplificată şi de lipsa elementelor de decor fiind prezente doar "câmpia albă", corbul şi "copacii ninşi". Epitetul "rotund" reprezintă principala trăsătură a universului poeziei - un loc închis de unde nu poţi evada, apăsător şi pustiu.

       Complementul în inversiune "vâslind" arată mişcarea repetitivă relevată şi prin gerunziu. Asocierea cu simbolul morţii, "corbul tăcut", ilustrează damnarea, imposibilitatea de a fugi de moarte. Corbul este personificat, iar sintagma "tăcut vine din fund" dă impresia de apropiere a morţii. Universul devine plan, simplu, o pictură pe hârtie. Alternanţa consoanelor "f" - "v" are rol sonor. Acestea imită sunetul vântului sugerând dezintegrarea materiei şi a fiinţei.

V. Strofa a II-a

       A doua strofă are în centru realitatea interioară a poetului. Corespondenţa dintre decor şi sentimentele acestuia este ilustrată de "copacii rari" care accentuează singurătatea. Comparaţia "par de cristal" subliniază îngheţul puţinelor elemente existente. Peisajul nu mai are frumuseţea şi sclipirea specifică iernii, ci este pustiu, încremenit. Metafora "chemări de disperare mă sorb" exprimă apropierea morţii. Personificarea "tăcut se întoarce acelaşi corb" sugerează resemnarea şi tristeţea reliefată şi de lipsa sunetelor ("tăcut"). Laitmotivul care încheie ambele strofe "taie orizontul diametral" arată imposibilitatea depăşirii limitelor.

       La nivel lexico-semantic poezia este dominată de câmpul semantic al iernii ("ninşi", "albă", "cristal") şi al morţii ("amurg", "corb", "sumbru", "tăcut"). Din această lume nu se poate fugi, este închisă, lipsită de iluzia salvării. Dramatismul poeziei reiese din corespondenţa ce se stabileşte între materie şi spirit. Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolurilor şi corespondenţelor, zugrăvirea stărilor sufleteşti de angoasă "Amurg de iarnă" se încadrează în estetica simbolistă.

 

Textul poeziei

Amurg de iarnă, sumbru, de metal
Câmpia albă - un imens rotund -
Vâslind, un corb tăcut vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
 
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când tăcut, se întoarce acelaşi corb
Tăind orizontul diametral.

Data apariţiei: 1943.

 

Puteți trimite articole la adresa: office@roenciclopedia.ro

Afiseaza detaliiAscunde detalii
cristinastory.com

Scroll